Lala’s Blog

Probabil ca multi dintre voi v-ati intrebat unde am disparut (eh, ce imi place sa ma amagesc ).

Eh, dragii mei, aflati ca am fost plecata la sat. La Liebling mai exact. Ne-am hotarat, mai multi prieteni (am fost 6 in total), sa mergem la sat sa petrecem un revelion mai linistit. Vroiam toti sa ne relaxam. Daca sunteti curiosi cum a fost, va “prezint situatia” pe zile, ca mi-e mai usor

30.12.2007:
Trebuia sa ne intalnim la 11 dimineata la unul dintre noi. Normal ca ne-am trezit toti devreme si ne-am grabit sa nu intarziem. Dar, si mai normal decat asta este ca cel care trebuia sa ne duca acolo (soferul), impreuna cu un prieten de-al nostru, au intarziat vreo 1 ora si ceva. A fost bine, am apucat macar sa bem cafeaua si sa mancam ceva. Ajunsi acolo, i-am cunoscut parintii gazdei, apoi ne-am schimbat si ne-am pus sa facem mancare. Cat tim am stat acolo, numai gratare am mancat . Cred ca mi-au ajuns pe tot anul…

Seara si-a tinut ziua de nastere o fata dintre noi. A implinit 18 ani . I-am pus lumanari pe tort, am cantat “La multi ani” si am baut sampanie. Ne-am culcat destul de devreme (asta daca ora 4-5 poate fi considerata devreme ) ca sa fim odihniti in noaptea de Revelion.

31.12.2007
A venit si ziua cea mare. Nu am vrut sa facem ceva foarte special. Ne-am trezit foarte devreme. Pe la 10-11. Am mancat si am baut o cafea. Apoi am plecat prin sat, la o plimbare. Am dat de un camp unde sunt nite balti mari mari, care au inghetat. Am stat ce am stat pe acolo, apoi ne-am intors in casa, sa facem mancarea. Meniul: gratare . Apoi am stat, am baut, am mancat, iar la ora 12 am iesit “pe ulita”. A fost foarte sec, nimeni nu a iesit din casa. Se vedeau niste artificii in departare, dar cam atat. Neavand ce face afara, ne-am intors in casa…

1.01.2008
Prima zi din noul an
Ne-am trezit destul de tarziu. Dormisem foarte prost cu totii. Nu stiu de ce… Dar, cand ne-am trezit, am mancat si am lenevit. Seara, am iesit iar prin sat, pentru ca ninsese foarte frumos. Nu am vazut atata zapada de vreo 3-4 ani

Am mers pana la un parc de pe acolo. Ne-am simtit din nou copii. Ne-am dat de hutuluse (nu prea mult ca am observat in timp ce ne dadeam ca erau un pic rupte…), pe balansoare, pe topogan… A fost frumos. Nu am stat prea mult, am mers inapoi ca ne era frig, Eram uzi leoarca, pentru ca facusem “ingerasi” in zapada.Am ajuns inapoi in casa si ne-am pus hainele la uscat, langa sob, apoi ne-am pus sa jucam “Nu te supara, frate”, pana am adormit

2.01.2008
Ultima zi de stat acolo. Ne-am trezit, ne-am mai plimbat un pic si am iesti toti (inafara de gazda si prietena lui, pentru ca ei dormeau inca) in curte la o tigara. Eu a trebuit sa ma duc la toaleta. Cand am iesit, ce sa vad? Un ditamai cainele in fata mea. Cainele acela, in mod normal statea inchis intr-o curte micuta, dar, tatal gazdei si cumnatul sau nu stiau ca eu sunt la baie si i-au dat drumul cainelui sa alerge un pic in curtea mare. Cand l-am vazut m-am speriat si (greseala mea) am ridicat piciorul sa ma intorc. Atat mi-a fost: dulaul m-a prins de picior. Noroc ca era cumantul gazdei pe acolo si a venit foarte repede cand am inceput sa tip . A luat cainele si m-a dus in bucatarie sa ma panseze. M-am simtit usurata cand am vazut ca nu era pielea strapunsa. Am pus pansament si gata

Dar, se pare ca peripetiile noastre nu vroiau sa se termine aici. Intrase un TIR pe straduta si, pentru ca era zapada foarte mare, a ramas inzapezit. Nici o masina nu putea trece de el. Nah, acuma ce facem? Nu putem pleca acasa… Pana la urma, au tras vecinii cu tractoarele TIR-ul mai inspre sant si am putut trece

Ajunsi acasa, am mai stat un pic (eu si SoSo), ne-am uitat la televizor si am adormit foarte repede…